Moștenirea iudaică a Pragăi
Acum două mii de ani, romanii i-au gonit pe evrei din Israel (Pământul Sfânt). Cu toate acestea: „Tora era sanctuarul lor, pe care nici o armată nu îl putea distruge.” și, de-a lungul secolelor următoare, cultura iudaică a supraviețuit în enclave pe întreg globul. Inițial, evreii au ajuns în Praga în secolul al X-lea. Intersecția principală din Cartierul Evreiesc (străzile Široká and Maiselova) a funcționat ca punct de întâlnire pentru două rute comerciale medievale.
De-a lungul cruciadelor din secolul al XII-lea, papa a decis ca creștinii și evreii să fie segregați. Evreii au fost obligați să poarte un stigmat galben, iar cartierul lor a fost vopsit și transformat într-un ghetou. De-a lungul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, Praga avea cel mai mare ghetou din Europa, cu 11000 de locuitori. Între cele 6 porți ale sale, Cartierul Evreiesc din Praga era o pletoră de două sute de clădiri de lemn. Mulți au comentat că evreii „cuibăresc” în loc să „construiască”.
Acești „proscriși” ai creștinătății depindeau în principal de profiturile făcute din împrumutul de bani (care erau interzise creștinilor) și suport comunitar ca să supraviețuiască. Cu toate că banii lor le plăteau protecția (regii taxau drastic comunitățile evreiești), acest fapt reprezenta frecvent un dezavantaj. Pe întinderea Europei, de câte ori timpurile erau grele și datoria creștinilor la evrei se acumula, comunități întregi de evrei erau ucise sau evacuate.
În anii 1780, împăratul Josif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a redus mult din această discriminare a evreilor. Acest fapt a fost motivat mai mult de griji economice, decât de libertatea religioasă. În 1848, zidurile Cartierului Evreiesc au fost dărâmate și această zonă – numită Josefov pentru a-l onora pe împăratul care a oferit acest grad redus de toleranță – a fost inclusă ca district în Orașul Vechi.
În 1897, Josefov-ul cel rustic a fost șters și înlocuit cu un oraș mai modern – cele 220 de clădiri și 31 de străzi inițiale s-au transformat în 83 de clădiri și 10 străzi. Astăzi, asta vei vedea: o zonă atrăgătoare cu clădiri atractive, în principal Art Nouveau, cu puține structuri iudaice care au supraviețuit. În 1930, comunitatea evreiască din Praga era extrem de apreciată, mulțumită în primul rând abilității lor de a cultiva talentul – o caracteristică rareori văzută în țările mici din Europa Centrală, ai căror cetățeni, după spusa lui Robert Musil (renumitul romancier austriac), erau uniți în ”lipsa lor de dorință de a se lăsa unii pe alții s-o ia înainte”.
Din cei 120000 de evrei ce locuiau în această zonă în 1939, numai 10000 au trăit prin holocaust să vadă eliberarea din 1945. Astăzi, sunt numai 3000 de evrei „înregistrați” ca locuitori în Republica Cehă și, dintre aceștia, numai 1700 locuiesc în Praga (după toate probabilitățile, sunt mai mulți evrei aici, dar, dată fiind istoria lor cu comuniștii și naziștii, poți înțelege de ce mulți dintre ei nu doresc să se înregistreze). În ciuda numărului lor mic, moștenirea comunității evreiești este prezentă și azi în Praga.
