Efectele Comunismului
Moştenirea comunismului mai există încă în inimile şi minţile celor din Republica Cehă, afectând încă psihologia oamenilor, dar şi starea economică şi socială a ţării. Este evident că experienţa comunismului le-a răpit multe cehilor şi că încă mai încearcă să se adapteze la lipsa comunismului – un proces încă în curs de desfăşurare.
Cei care nu au trăit în perioada Regimului Comunist nu sunt capabili să înţeleagă exact cum a fost pentru bărbaţii, femeile şi copiii care au trăit în perioada respectivă. Guvernul controla libertatea de exprimare iar cei care refuzau să se alăture Partidului Comunist îşi puteau pierde slujbele şi îşi vedeau copiii trecuţi pe lista neagră când venea vorba de găsirea unui loc de muncă în viitor. Aşa cum vă puteţi imagina, majoritatea oamenilor urau sistemul, dar nu puteau să se exprime în contra acestuia, copleşiţi fiind de sentimentul de deznădejde al unei naţiuni care dorea să se elibereze din lanţuri, dar pur şi simplu nu putea.
Una dintre cele mai mari moşteniri ale comunismului este atitudinea cehilor faţă de lucrurile importante din viaţă. Sistemul comunist le-a distrus simţul individualităţii şi a transformat populaţia într-o entitate unică – un grup de oameni vidaţi de opinii, competenţe şi merite personale. Acest lucru i-a făcut pe cehi să devină introvertiţi, lucru care se mai vede şi astăzi, când mulţi dintre ei pot fi caracterizaţi prin aceea că nu concep că ar putea schimba tabloul de ansamblu sau că sunt singurii stăpâni ai destinelor lor.
În pofida represiunii politice şi controlului guvernamental brutal, mai există încă mulţi oameni care au amintiri plăcute din anii aceia – lucru destul de ciudat pentru vizitatorii de pe meleaguri străine. Mulţi însă îşi amintesc de anii comunismului ca de un timp când le erau oferite cele trebuincioase, iar toţi cetăţenii aveau o locuinţă sigură şi un loc de muncă pe care se puteau baza. În zilele noastre, oamenii trebuie să îşi facă griji pentru ipoteci, facturi, siguranţa slujbei şi multe altele şi percep acest fapt ca pe un factor de stres mult mai mare decât cel exercitat de regimul precedent. Pe scurt, cei fără idealuri măreţe erau fericiţi să trăiască experienţa comunistă, iar cei ambițioși se bucură acum de faptul că sunt liberi să-şi urmeze visurile în lumea de azi.
Un lucru însă nu a fost afectat, chiar şi în cele mai grele vremuri, şi anume simţul umorului pe care îl au cehii. Acest lucru se poate vedea în filmele ieşite în 1989, dintre care multe mărturisesc un umor sec şi plin de duh, cu personaje care iau viaţa à la légère. Nu a fost o coincidenţă că imediat după căderea regimului au început să apară aceste filme. Printre principalele caracteristici ale acestor filme se numără ideea de rebeliune în contra autorităţii, fără îndoială o marcă a impactului direct al frustrării acumulate în interior, de-a lungul anilor, de către oameni, faţă de conducerea opresivă.
