Străduţa de aur la Castelul Praga

Încadrată de structurile spectaculoase şi impozante ale Turnului Alb şi Turnului Dallibor, Străduţa de aur se deschide tăcut în faţa zidurilor castelului. În trecut a fost reşedinţa alchimiştilor din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, cât şi a anturajului imperial, iar astăzi este o străduţă bizară şi fascinantă, cu privelişti spectaculoase.

Împăratul Rudolf era un mare amator de alchimie şi în timpul domniei sale a apelat la serviciile unui număr de personaje cu nume răsunătoare din domeniu, cum ar fi englezii John Dee şi Edward Kelley. Cu toate că Rudolf era împărat, el a fost un om tulburat şi predispus la crize de nebunie şi alte condiţii psihice. Acest lucru explică poate obsesia sa pentru arta străveche şi mistică a alchimiei. În esenţă, alchimia a fost o încercare de a aplica principii ştiinţifice magiei, având ca scop principal transformarea metalelor în aur şi descoperirea secretului vieţii veşnice.

În ciuda asocierii cu alchimia, numele „Străduţa de aur” vine de fapt de la aurarii care locuiau în zonă şi nu de la alchimişti. Mare parte din frumuseţea de astăzi a străzii se datorează lucrărilor conduse de împărăteasa Maria Tereza, care a declarat că toate casele vechi de pe stradă trebuie înlocuite cu clădiri construite cu materiale mai bune. În secolul al XIX-lea, strada a devenit un focar de artişti şi minţi creatoare, iar Franz Kafka a fost unul dintre faimoşii locatari, alături de poetul Jaroslav Seifert. În esenţă, Străduţa de aur este o zonă care, de-a lungul deceniilor, a evoluat de la mahala la o stradă superbă, astăzi axată pe comerţul destinat turiştilor.