Mănăstirea Strahov

Mănăstirea care a devenit cunoscută sub numele de mănăstirea Strahov, nu a avut un succes semnificativ până în 1143, când un grup din Ordinului Praemonstratensis s-a stabilit acolo. Ordinului Praemonstratensis este un ordin de călugări romano-catolic, fondat în 1120 de Sf. Norbert din Xanten. Mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Norbertini sau Părinţii Albi. În perioada comunistă mănăstirea a fost închisă şi mulţi dintre călugări încarceraţi. Mai târziu, după căderea regimului comunist, ei s-au întors aici în 1990. Zona mănăstirii cuprinde Biserica Sf. Rochus, Biserica Înălţării Maicii Domnului – unde se spune că Mozart a cântat la orgă în 1787, Galeria de imagini Strahov şi deosebita biblioteca Strahov.

Magnifica bibliotecă este găzduită în săli spaţioase, ale căror bolţi sunt decorate cu fresce baroce. Este cea mai mare bibliotecă mănăstirească din ţară, cu două săli baroce, şi are peste 800 de ani. Biblioteca conţine mai mult de 130.000 de volume, inclusiv 2.500 de cărţi publicate înainte de anul 1500, alături de 3.000 de manuscrise. Cea mai veche carte este Evangheliarul Strahov din secolul al IX-lea. Printre lucrări se numără faimoasele tipărituri ale lui Christophe Plantin din Anvers.

Sala de Filosofie, cu înălţimea pe două nivele, datează din 1780, iar întregul tavan a fost pictat de Franz Maulbertsch cu o compoziţie încântătoare, intitulată Dezvoltarea spirituală a omenirii. Holul care precede această sală conţine un Cabinet de curiozităţi pe care pur şi simplu trebuie să îl vedeţi.

Acest coridor duce în Sala de Teologie (cu un tavan boltit în stucaturi baroce) datând din 1679, construită de Giovanni Orsi. Sala de Teologie are pereţii căptuşiţi cu rafturi cioplite,  pe care sunt stivuite volume şi manuscrise preţioase. Scrieţi-vă numele pe un bob de orez la Muzeul Miniaturii.