În plimbare la castelul Praga

Dintre toate locurile Patrimoniului Mondial UNESCO răspândite prin Praga, cea mai reprezentativă imagine a oraşului este Castelul. Aşezat pe locul înalt de deasupra cartierului Malá Strana, castelul a fost construit în anul 880 de prinţul Bořivoj şi este – conform Cărţii recordurilor – cel mai mare din lume. 

În loc să fie un castel în sensul tradiţional al termenului, acesta este mai degrabă un complex uriaş (70,000 m²) care încorporează sute de clădiri, inclusiv palate, galerii, magazine, muzee şi locaşuri de cult. Adesea confundat de turişti cu Castelul, edificiul gotic al Catedralei Sf. Vitus – scaunul Arhiepiscopului de Praga şi locul de odihnă a numeroşi regi, regine şi împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman – inspiră veneraţie trecătorilor. Dacă aveţi la îndemână o monedă de 50 CZK – este şi acolo imaginea.

Datorită diverselor atracţii, oferta de la Castel ar fi foarte greu de acoperit într-o săptămână, ca să nu mai vorbim de o singură zi sau de o după-amiază. Această plimbare vă va duce prin toate locurile de mare interes, invocând de-a lungul drumului siturile pe care s-ar putea să doriţi să le exploraţi mai în detaliu.

1. Când intraţi pe poarta principală a Castelului în faţa pieţei Hradčanské náměstí, întoarceţi-vă şi minunaţi-vă de uriaşii de piatră ai lui Ignác František Platzer, care-şi ciomăgesc duşmanii cu entuziasm până la moarte deasupra acestei intrări. În această primă curte aveţi ocazia să vă fotografiaţi cu unul dintre gardienii cenuşii care străjuiesc Poarta. Puteţi încerca să-i faceţi să râdă, dar sunt mai rezistenţi decât gărzile din Londra. În secolele trecute, aceste gărzi aveau şi mai puţine motive să zâmbească, fiind plătiţi în cazare şi lemne de foc.

2. Aceste gărzi mai au ceva în comun cu acelea din Londra şi anume se schimbă la o oră. Această ceremonie elaborată – introdusă de fostul preşedinte ceh Václav Havel – implică de obicei ceva agitaţie în rândul turiştilor; vă recomandăm să staţi în stânga Porţii, de unde aveţi o vedere mai bună asupra procesiunii, fără a fi daţi la o parte când ies gărzile (cum păţesc turiştii mai puţin informaţi, din partea dreaptă). Cel mai bun moment pentru a asista la schimbarea gărzilor este amiaza, când are loc şi o interpretare muzicală specială. Apoi mergeţi la Poarta lui Matia – edificiu datând din secolul al XVII-lea, proiectat de italianul Giovanni Maria Filippi, şi botezat după împăratul Sfântului Imperiu Roman (sub însemnele imperiale se află o listă a ţărilor pe care le-a condus). Poarta lui Matia a stat nestingherită timp de 150 de ani, până la construirea extensiilor din jurul său de către Maria Tereza.

3. Treceţi prin poartă pentru a pătrunde în a doua curte, în inima căreia se găseşte o superbă fântână de piatră, finalizată în 1686. Puteţi încerca să vă aşezaţi pe margine pentru a vă odihni picioarele sau pentru a face o poză, însă personalul pedant goneşte turiştii la câteva minute. Lângă fântână se află unul dintre puţurile castelului cu un acoperiş baroc complicat, din fier forjat. Se credea odinioară că alimentarea cu apă a castelului era păzită de spiritul apelor Pakit, iar dacă vă interesează spiritele apelor luaţi în considerare o excursie la Opera de Stat unde se joacă adesea Rusalka lui Antonín Dvořák, povestea fiicei unui spiriduş de apă care se îndrăgosteşte de un prinţ. Faţadele care vă înconjoară aici şi în curtea anterioară au fost modificate de arhitectul austriac Nicolò Pacassi. Picassi a supravegheat mare parte din lucrările de reconstrucţie a castelului în urma deteriorărilor severe care au intervenit în perioada asediului şi a ocupaţiei prusace din 1757. Aripa de nord găzduieşte galeria de imagini ale Pragăi şi Sala spaniolă, unde se spune că împăratul Leopold I a organizat odată o vânătoare în interior şi a ucis o felină sălbatică împreună cu copii săi.

4. Vestea bună este că majoritatea atracţiilor din exteriorul castelului sunt gratuite. Pentru multe dintre interioare însă – cât şi pentru Zlatá ulička (Străduţa de aur) – trebuie să achitaţi o taxă de 250 CZK. Un bilet mai scump include şi accesul în galeriile de artă, însă această plimbare anume se poate face şi cu biletul mai ieftin.

5. Complexul castelului oferă o mulţime de diversiuni pentru cei cărora le face plăcere să cutreiere; dacă faceţi parte din această categorie, culoarul din stânga din cea de-a doua curte vă va purta peste podul Prašný în grădinile regale din nord, unde puteţi admira minunatul spectacol de fântâni şi case de vară transformate acum în galerii de artă. Plimbarea noastră continuă prin complexul castelului prin culoarul din est prin care vom pătrunde din cea de-a doua curte, pentru a ajunge la pragul celei mai prestigioase clădiri din complex, Catedrala Sf. Vitus.

6. Această catedrală romano-catolică – fondată în 1344 şi apoi reconstruită de Josef Kranner la mijlocul secolului al XIX-lea – este un exemplu rafinat de arhitectură gotică, fiind cea de a treia clădire religioasă ridicată în acest loc. Înainte a fost o rotondă în stil romanic, din 925, iar mai apoi bazilica mai mare a prinţului Spytihněv II.

Timp de secole, Sf. Vitus a fost locul unde erau încoronaţi şi înmormântaţi regii Boemiei. Înăuntru se găseşte mormântul Sf. Václav (cel din colindul de Crăciun) şi de asemenea cel al lui Ioan de Nepomuk, care a fost înecat în Vltava la porunca lui Václav. Sf. Vitus însuşi este patronul sfânt al Boemiei, fără a mai menţiona al actorilor, comedianţilor, dansatorilor şi epilepticilor.

Interiorul catedralei include câteva ferestre uluitoare, mai ales cele din naosul din nord pictate de Alphonse Mucha, şi rozeta lui Frantisek Kysela reprezentând scene din povestea biblică a creaţiei.

7. Dacă Sf. Vitus v-a uimit destul, continuaţi-vă plimbarea prin cea de-a treia curte, unde se crede că stătea odinioară tronul de piatră al prinţilor Boemiei. Azi, piesele sale centrale sunt memorialul lui Josef Plečnik pentru morţii din Primul război mondial şi o statuie de fier reprezentând pe Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Aceasta a fost turnată în 1373 şi este cea mai veche statuie păstrată în aer liber, rămasă în picioare, din Boemia. Curtea este cel mai grozav loc de identificat garguiele; printre cele aliniate pe acoperişul catedralei, căutaţi dragoni, scorpioni şi muzicanţi.

8. Vizavi de catedrală, în partea de est a curţii, Vechiul palat regal a fost construit în secolul al IX-lea şi de atunci a trecut prin nenumărate lucrări de renovare sub auspiciile multor împăraţi. Printre elementele remarcabile ale palatului se numără Sala Vladislav, care a găzduit diverse distracţii, cum ar fi baluri, pieţe şi sărbători. În timpul celui de al II-lea Război mondial, în această sală au fost ascunse nepreţuitele bijuterii ale coroanei cehe pentru a fi protejate de bombardamente. Se spune că orice rege fals care va purta coroana Sf. Václav va muri într-un an; acest mit a câştigat în popularitate după ce nazistul Reinhard Heydrich, Protector al Reich-ului, a făcut acest lucru conform relatărilor, fiind în scurt timp asasinat de paraşutiştii cehi. Recent, Václav Havel a fost înmormântat aici cu onoruri. Scara călăreţilor se numeşte astfel deoarece cavalerii puteau intra pe aici în Sală fără a descăleca de pe armăsarii lor.

9. Chiar lângă aceste scări, jos în piaţa Sf. Gheorghe, vă aflaţi în faţa Bazilicii Sf. Gheorghe, considerată a doua ca vechime dintre bisericile pragheze. Dacă acest lucru vi se pare greu de crezut din cauza faţadei baroce a clădirii, interiorul său întunecat, în stil romanic, vă va demonstra apartenenţa acesteia la o istorie mult mai îndepărtată. Pe lângă faptul că adăposteşte expoziţii de artă permanente, bazilica găzduieşte cu regularitate concerte de muzică; acustica excelentă garantează spectacole extraordinare – v-o recomandăm dacă vă simţiţi în stare.

10. Treceţi de bazilică, în josul străzii Jiřská, unde vedeţi la dreapta palatul Rosenberg, odinioară locul de reşedinţă al nobilelor lipsite de bani şi soţi. Înainte de a ajunge la palatul Lobkowicz (singura proprietate privată din complexul Castelului Praga), pe dreapta, se deschide un drum care dă în Zlatá ulička (Străduţa de Aur).

11. Acest şir colorat de case miniaturale a fost construit la finele secolului al XVI-lea în stil manierist. Cum intraţi pe Zlatá ulička, în faţa ochilor se conturează Turnul alb; acesta a fost închisoare a nobililor, unde a fost încarcerată şi  Katerina Bechynova de Lazany, care, în 1534, a fost lăsată să putrezească aici pentru că a ucis 14 oameni.  Un alt donjon, turnul Dalibor, străjuieşte la celălalt capăt al străduţei. Chiar dacă Zlatá ulička a fost oarecum compromisă de numărul mare de magazine de suveniruri care îi dau acum un aer de dezordine, fiecare casă îşi păstrează intactă fascinaţia. La casa albastră cu numărul 22, a trăit o vreme Franz Kafka, în timp ce profeta Madame de Thebes – ucisă de Gestapo pentru că a prezis nazismul – a locuit odinioară la numărul 14. În 1831, la una dintre case s-a produs o explozie, în urma căreia pompierii au descoperit corpul unui bătrân ţinând în braţe o pepită de aur pur. Unii cred că acesta a descoperit secretul alchimiei şi a murit cu el.

12. Din turnul Dalibor, o pasarelă vă va conduce la casa şi curtea marelui grof (a cărui poziţie administrativă secunda pe aceea a regelui). Acesta este un loc potrivit pentru o bere sau o cafea, după care puteţi retrăi clipele copilăriei la muzeul de jucării bine înzestrat, care se mândreşte în special cu colecţia consistentă de păpuşi Barbie. Cea mai stranie curiozitate a curţii o constituie statuia unui băiat al cărui penis este frecat de unii turişti tineri care cred că le aduce noroc. Ieşind din curte pe poarta principală, faceţi stânga şi coborâţi spre poarta de est a castelului. Chiar la ieşire se află un alt punct de atracţie splendid (acesta este saturat cu telescoape). Când sunteţi gata, continuaţi-vă drumul pe scări în jos pentru a ajunge la staţiile de tramvai şi metrou Malostranská. Dacă, însă, vizita dumneavoastră se desfăşoară într-o perioadă a anului când vremea este mai plăcută, faceţi stânga împrejur şi pătrundeţi prin intrarea strâmtă care duce la grădinile sudice ale Castelului.

13 Această mică, dar splendidă grădină terasată se mândreşte cu un pavilion circular, fântână barocă, două obeliscuri şi o cupă imensă, fără a mai vorbi de vederile asupra acoperişurilor vechi din Malá Strana şi de peste Vltava. Cu toate că datează din secolul al XVI-lea, grădina aşa cum se prezintă ea astăzi este opera arhitectului Plečnik, din anii 1920. În fiecare zi la ora 10 dimineaţa, deschiderea grădinii este vestită de goarnele gărzilor de la Castel, care cântă din pavilionul muzical Hartig. De aici puteţi merge fie către intrarea vestică a grădinii, ajungând astfel în punctul de unde aţi plecat, Hradčanské náměstí, fie vă puteţi redirecţiona paşii către poarta de est. Coborâţi lungul şir de trepte de piatră până pe strada Klárov şi faceţi dreapta. Treceţi de staţia de metrou Malostranská şi traversaţi podul Mánes pentru a ajunge la Rudolfinum.